Din istoria localitátii Beia / Meeburg

Prima mentionare oficialá cunoscutá a localitátii Beia (.Bene.) dateazá din 15. iulie 1442, cum reiese dintr-o scrisoare a domnitorului Iancu de Hunedoara, tatál regelui Transilvaniei si Ungariei Matei Corvin, scrisá în limba latiná în „cetatea Beia“. Localitatea Beia a primit acest nume probabil curând dupá constituirea ei nu din cuvântul latin „benedicta“ (sfânta), cum au crezut multi cercetátori, ci din cuvântul „Benedictus“, probabil numele aceluia, care a condus imigrantii din vestul Europei în acest tinut. Vezi si cartea „Die Ansiedlung der Siebenbürger Sachsen“ (Colonizarea sasilor din Ardeal, 1979) al istoricului Thomas Nägler. Din denumirea latiná „Bene“ s-au format în decursul secolelor denumirile românesti si maghiare: 1733 „Szász-Bene“, 1750 „Beje“, 1850 „Beja“, 1913 „Homorodbene“ (dupá Coriolan Suciu).

„Meeburg (româneste Beia, Benedicta) este un Magdeburg al Transilvaniei“ scrisese lingvistul Gustav Kisch în cartea sa  „Siebenbürgen im Lichte der Sprache“ (Transilvania privitá sub aspectul limbii). Desigur localitatea Beia, asezatá lângá calea feratá, care uneste orasele Brasov - Sighisoara - Oradea, la granita judetelor Brasov, Mures si Harghita, nu este nici pe de-aproape asa de cunoscutá, ca Magdeburg, capitala unui judet în nordestul Germaniei. Aceasta desi zona Beia a fost mentionatá în numeroase opere si cárti de specialitate, ca în poemul poetului transilvánean din sec. 19 Michael Albert „Der Pfarrer aus dem Haferland“ (Preotul), si de istoricii A. Schullerus, Gernot Nussbächer si altii.

Una din cele mai frumoase legende a zonei Beia povesteste despre nasterea numelui german al localitátii: „Meeburg“. Cu multi, multi ani în urmá, când turcii si tátarii devastau Ardealul, exista un sat numit în germaná „Rumes“ în apropierea tunelului de cale feratá de astázi,  sub dealul care uneste cele trei judete amintite. Dupá ce ciuma decimase aproape toatá populatia din zoná, câteva femei, care supravietuiserá, au dat foc satului „Rumes“, si l-au párásit pentru totdeauna, ca sá scape definitiv de acea boalá groaznicá. Astázi aminteste doar denumirea maghiará  „Romocsag“ (Doar ruine) de acea localitate din apropierea tunelului.

De frica acelei boli, oamenii din satele vecine n-au luat legáturá cu aceste femei. Astfel ele au fost nevoite sá-si construiascá aproape singure, doar cu ajutorul unor pástori milosi, o bisericutá pe un deal în apropiere. Acolo puteau locui si acolo puteau sá se roage pentru familiile lor pierdute. Astázi mai amintesc denumurile românesti „Dealul Chiliei“ si „Pàrául Chiliei“ din zona Beia de acele vremuri. În anii 30 ai seculului trecut din acel loc, în apropierea pádurii de brad de astázi din sudul localitártii Beia, oamenii au putut lua pietrele din fundamentul acelei bisericute, când au cládit scoala peste drum de biserica ortodoxá, scoalá care azi nu mai existá.

Cât timp au tráit aceste máicute acolo sus în apropierea dealului Ghergheláu nu mai este cunoscut. O altá legendá povesteste, cá localitatea Archita le-a acceptat în sfârsit bucurându-se pâná azi si de hotarul lor, care într-adevár azi se întinde pe multi kilometri de-a lungul cáii ferate pâná la tunel. O fatá însá rámásese în bisericuta de pe deal. De aici putea privi departe, vázându-i astfel mult mai repede pe dusmanii, care se apropiau de vre-un sat apropiat. Astfel putea sá previná satele din jur, de pericolul care se apropia, înáltând steagul satului respectiv în turnul bisericutei.

Într-o zi fata, care era privitá de oamenii din împrejurime ca o sfântá, a fost gásitá moartá. Locuitorii satului de la poalele dealului au înmormântat-o în cimitirul lor, si ca o rásplatá simbolicá au putut aseza statuia lui Isus din acea bisericutá din deal în biserica cetate din mijlocul localitátii. Astázi [2006] turistii pot admira acea statuie de lemn al lui Isus în altarul din 1513 în Biserica din Deal în Sighisoara. Spre deosebire de multe alte picturi si sculpturi, Isus e înfátisat aici în mod neobisnuit, nu ca rástignit, ci în picioare tinând în mâná globul pámântesc cu crucea, simbolizând speranta în victoria credintei. Crucea este redatá si în stema localitátii Beia > vezi meniul.

Se spune cá, în acea vreme localitatea de la poalele dealului (Beia) a primit denumirea germaná de azi: „Meeburg“ - din cele douá substantive: „Meet“ (sáseste „fecioará“) si „Burg“ (cetate). Cu multi ani în urmá numele german al acelui deal cicá ar fi fost într-adevár „Mädchenberg“, maghiará „Leányhalom“ (Dealul Fetei). În anul 1488 este mentionat numele localitátii „Meeburch“, în 1494 „Mebwrg“ si în 1504 sunt mentionate denumirile „Meepergh“, „Meepwrg“ si „Meepwurgh“  (Coriolan Suciu, Dictionar istoric al localitátilor din Transilvania).

M. Schuller, dupá articolul din ziarul „Karpatenrundschau“, Brasov, 10. iulie 1987