În anul 1926 tînárul transilvánean Michael Kraus a emigrat la vârsta de 18 ani în America de Nord, pentru a-si gási norocul în lumea nouá, ca multi alti concetáteni de-ai lui. Începînd din 1966 el a fost arhiepiscop („ Bezirksapostel“ ) al Americii de Nord fiind „párintele religios“ a peste 22 de mii de comunitáti în aproape 100 de tári de pe glob. În 1994 transilváneanul Michael Kraus a iesit în binemeritata pensie dupá o activitate misionará imposantá de peste 60 de ani. La slujba sa de înmormîntare, care a fost tinutá la 23 noiembrie 2003 în biserica centralá din Kitschener (Ontario-Canada), au fost de fatá personalitáti religioase de pe cinci continente.
Michael Kraus (odinioará în Beia nr. 228) s-a náscut la 26 martie 1908 în Beia, Transilvania, judetul Brasov. Cunostintele sale economice si etice, de care are nevoie de exemplu un manager pentru a conduce cu succes o firmá, si le-a însusit nu prin frecventarea unor scoli de elitá, ci la început în cadrul familiei sale, precum si în scoala generalá din Beia, de lîngá biserica-cetate, dupá vorba româneascá: Hotárâtor în viatá sunt cei sapte ani de-acasá! Párintii lui aveau în Beia o práválie cu bufet, negociau însá si cu produse agricole si erau agricultori ca si strámosii lui Michael Kraus timp de zeci de ani.
În anii 20 ai secolului trecut a avut loc un nou val de emigrare în America de Nord, asemánátor ca în jurul anului 1900, când multi cetáteni din Beia si din localitatea veciná Palos au emigrat în asa-zisa lume nouá. De aceea localitatea Palos este numitá si azi uneori „America Micá“. Începând cu anii 20 din secolul trecut conditiile de imigrare în SUA erau foarte stricte, asa cá multi europeni îsi încercará norocul în Canada. Impulsul pentru acea emigrare a lui Michael Kraus l-a dat o discutie a tânárului cu un fost învátátor de-al lui în Beia. Învátátorul Meburger l-a sfátuit pe acel tânár plin de avânt sá emigreze pentru câtiva ani în America, pentru a câstiga bani, ca dupá întoarcere sá-si poatá cládi un viitor fericit în Ardeal. La sfârsitul lui mai 1926 Michael Kraus a emigrat si a ajuns în sfârsit în Canada, fárá sá vorbeascá un cuvânt în limba englezá si cu putini bani în buzunar. Cel mai valoros lucru, pe care îl purta cu el, era sfatul tatálui sáu: Înainte de sosirea trenului în gara din Beia tatál sáu l-a luat de-o parte pe báiat si i-a zis, sá caute mereu ajutorul lui Dumnezeu si sá aibe încredere în el pentru a avea noroc si multumire sufleteascá în viatá - conform unei traditii vechi de despártire în Transilvania.
Într-un lagár de imigranti în Canada, unde Michael Kraus s-a interesat, dacá mai existá acolo oameni, care vorbesc limba germaná, a început în 1926 drumul sáu în lumea nouá. Însá totul a urmat altfel, decât îsi planificase tânárul : În curând el a cunoscut o fatá drágutá si în 1930 tinerii sau cásátorit. Un an mai târziu tânára pereche a fost invitatá la o slujbá în biserica neoapostolicá. În 1931 Michael Kraus s-a decis pentru comunitatea apostolicá, care era asemánátoare cu vecinátatea evanghelicá din Transilvania, deci pentru o viatá fericitá cu noua sa familie în Canada. Din acel moment Europa i s-a párut foarte departe, în schimb în Canada totul parcá era deschis si potrivit pentru un viitor fericit. În continuare câteva statiuni din viata profesionalá a lui Michael Kraus - 1933: diacon, 1955: apostol, 1958: episcop apostolic al Canadei, 1966: episcop apostolic al Americii de Nord. Astázi nu sunt doar intreprinderi economice legate de numele Kraus, ci si strázi, spitale si alte institutii sociale în Canada. Este cunoscut, cá succesul economic reprezintá de cele mai multe ori fundamentul pentru angajamentul si succesul pe plan social si este premiza pentru angajamentul etic al fiecáruia în parte.
Michael Kraus s-a simtit mereu legat sufleteste de patria sa de pe .vechiul. continent Europa. Bineînteles el a cunoscut si chaosul, pe care l-a pricinuit al doilea rázboi mondial. Familia sa a împártásit soarta multor cetáteni din Europa de est: Tatál sáu a murit înainte de izbucnirea rázboiului, mama sa a reusit sá emigreze în Canada la începutul rázboiului ca si fratele si o sorá. A doua sorá a fost deportatá în Uniunea Sovieticá spre sfârsitul rázboiului, la fel ca si multi alti germani din România. De-abia în 1964, dupá aproape 40 de ani, Michael Kraus a reusit sá viziteze satul sáu natal Beia pentru câteva zile, cu ocazia unei vizite oficiale la Bucuresti. Beienii l-au întâmpinat atunci ca pe fiul pierdut din biblie si Michael Kraus a reusit din nou sá se bucure ca în anii copiláriei, vizitând biserica de lângá scoala din Beia cu fostii colegi de scoalá si prietenii, care mai erau în viatá, admirând din nou altarul, care fusese construit în 1513 de un elev de-al renumitului Albrecht Dürer, altar care azi se aflá la Sighisoara din perioada de dupá revolutia din 1989. Tot în anii 60 M. Kraus a construit si o casa moderná în Beia (cu balcoane, canalizare, mansardá), respectând totodatá arhitectura si stilul traditional al caselor din Beia. Astázi acea casá foloseste din fericire comunitátii din localitate: În anul scolar 2003/2004, în timpul renovárii cládirii scolii de lângá biserica cetate, a fost folositá de exemplu ca scoalá. Michael Kraus stia mereu, cá ajutorul sáu nu era binevenit doar în tinuturile îndepártate ale lumii acesteia, ci si în tara sa natalá. Prima actiune de într-ajutorare initiatá de Michael Kraus în zona natalá dupá ultima revolutie din România a fost în februarie 1990. În 17 februarie mai multe tone de alimente, medicamente, haine ... au ajuns din Austria la Sighisoara si la Beia, fapt pentru care tânárul ardelean de odinioará s-a bucurat mult. Michael Kraus se simtea legat sufleteste si de Sighisoara, deoarece Beia a apartinut timp de sute de ani pâná în primii ani dupá al doilea rázboi mondial de centrul administrativ Sighisoara. În 1994 Michael Kraus s-a bucurat pentru faptul cá, a avut ocazia sá comunice în monografia localitátii Beia întîmplári din experinta vietii sale si asa sá motiveze pe cât posibil generatia tânárá în drumul ei spre viitor.
Michael Kraus a fost sárbátorit cu ocazia iesirii sale în pensie si apoi cu ocazia decesului sáu nu doar pentru calitátile sale: credintá si angajament social în cadrul activitátii sale impozante de misionar în aproape toate tinuturile lumii. El avea pe deasupra darul omenesc de a insufla oamenilor încrederea în fortele proprii, cu care fiecare îsi poate construi singur un viitor fericit. La înmormântarea lui episcopul apostolic al Australiei spunea, cá a învátat de la Michael Kraus, sá respecte „orice vietate“ pe acest pámânt, sá nu treacá niciodatá pe lângá cineva fárá a-i acorda atentie, o calitate, a cárei origini se aflá desigur în vecinátatea din Transilvania. Michael Kraus a murit în toamna 2003 la vârsta de peste 95 de ani fiind pâná atunci cel mai în vârstá cetátean din localitea Beia. El a tráit mereu dupá cuvintele Domnului : „Fii credincios pâná la moarte si îti voi dárui coroana vietii!“
În monografia în limba germaná a localitátii Beia din 1994 existá si o pozá de-a lui Michael Kraus la vârsta de 18 ani în 1926, înainte de emigrarea lui în America.
M. Schuller, traducere dupá articolul din ziarul „Allg. Deutsche Zeitung für Rumänien-Karpatenrundschau“, 06.03. 2004